| 1.
|
SĂRBĂTOR'I, sărbător'esc, vb. IV. Tranz. A-si manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. - Din sărbătoare. Sursă
: DEX'98
( 62412)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
SĂRBĂTOR'I vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora. Sursă
: Sinonime
( 207897)
- siveco |
| |
| 4.
|
sărbător'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sărbător'esc, imperf. 3 sg. sărbătore'a; conj. prez. 3 sg. si pl. sărbătore'ască
Sursă
: DOR
(280189)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SĂRBĂTOR//'I ~'esc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
Sursă
: NODEX
(352403)
- siveco |
| |
|
|